Trecut vs. prezent

Vineri, 28.03.2008 in Sageata Albastra pe ruta Sibiu - Timisoara Nord…ora 18.00 aproape. M-am asezat pe patru locuri ce nu imi apartin, cu trollerul rosu, ghiozdanul plin de carti de drept si cu doua sticle de 0,5 de apa plata Izvorul Minunilor.

Daca cineva mi-ar fi spus anul trecut pe vremea asta ca o sa sed in tren 5 ore si jumatate, as fi zis ca e nebun si m-as fi prapadit de ras. La vremea respectiva eram singur, in primul an de facultate, asteptand sa se intoarca R. din Bucuresti si sa stea cu si la mine. Imi doream ceva de la el…poate o relatie, poate doar sa stam mai mult impreuna, sa-l cunosc mai bine, in toata fascinatia lui. Acum 2 ani pe vremea asta, nu aveam timp nici sa respir, eram preocupat de scoala, de pregatirea pentru BAC, de Andreea T…nu vroiam sa o dezamagesc pe acea persoana la care tineam cel mai mult. De cate ori nu ne adunam pe coridor, dupa ce ii analizam orarul, in dreptul clasei in care urma sa predea o noua lectie captivanta de limba si literatura romana, sa vedem daca e la fel de sexy ca ziua precedenta si cat de k-lumea s-a imbracat. Ce vremuri…ce as da timpul inapoi…sa o provoc zilnic pe Rusalina, sa ma distrez la orele Angelei, cu care de altfel am ramas foarte bun prieten, si sa o exasperez pe profa de religie, pe care o recunosc si acum pe strada doar dupa vestimentatie. Ma vedeam aproape zilnic cu Luci, mancam morcovi, mergeam la sala lui, cu Alma in Liquid, cu Flo in gelaterie, cu Dragos la meditatii.

Acum lucrurile s-au schimbat. Andreea T, R., Flo, Dragos, Rusalina au ramas doar niste amintiri frumoase, iar daca nu frumoase, macar experiente care m-au ajutat sa ma maturizez, sa fiu EU, ambitios, perseverent, consecvent, unic, puternic, sa ma organizez in viata pe principiul “cel mai bun poate fi si mai bun”, sa lupt pentru visele mele pana la capat, sa am demnitate, principii si sa stiu cand sa pun punct. Poate cele mai multe le-am invatat de la Andreea T., de la Luci si de la R. Mereu cand pronunt numele ei sau cand ma gandesc la ea (destul de des) ma trec fiori, ma bucur si imi propun in mod constant sa o vizitez, sa ii spun ce am mai facut in ultima vreme, stiu ca ar fi mandra de mine…de elevul ei preferat.

Soarele tocmai priveste inapoi si razele sale calde imi mangaie corpul lipit de geamul imens al trenului. Cred ca maine va fi o zi frumoasa. Poate e un semn…poate si-a amintit Andreea T. de mine… R. si Luci stiu ca o fac uneori. Chiar daca R. a fost un porc atunci cand am mers la el si chiar daca nu mai vorbim din august 2007. Aveam stiluri de viata atat de diferite, prioritati si scopuri diametral opuse. In pat era extraordinar, la salon era magnific si incitant, imi facea un masaj capilar profesional, cum nimeni de atunci nu a reusit sa imi mai faca. Ranile oricum nu s-au vindecat de tot…iar cale de intoarcere nici nu se pune problema sa mai existe, nici din punctul meu de vedere si cel mai probabil nici din al lui.

Acum trec printr-o padure deasa, sinele trenului sunt suspendate in aer pe niste piloni, trec si printr-un tunel imediat. In Timisoara ma asteapta Ovidiu, actualul, probabil unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat pana acum. Avem deja o luna si jumatate de relatie, ne-am cunoscut fix de Valentine’s Day in Sibiu. A avut incredere sa vina la mine, din Timisoara, cu masina lui pana in Sibiu…desi ne-am cunoscut pe Hi5. Imi citea candva mesajele ce i le trimisesem eu toamna trecuta pe Hi5…ma mir cum de am fost asa amabil, nu imi sta in fire sa fiu asa cu necunoscutii. Poate chiar asta l-a atras la mine…poate sutele de poze care surprind activitatile mele de dimineata pana noaptea, poate ceea ce scriam in jurnal, poate cate putin din fiecare. Never mind, important e ca suntem impreuna si ne merge extraordinar. Pacat de cele 5 1/2 ore de sezut aiurea in tren… Sper sa tina cat mai mult relatia, ca o meritam, ne meritam unul pe altul. El e echilibrul in viata mea, stabilitatea, punctul de reper. Fiindca nu prea sunt invatat cu relatiile, imbin greu momentan facultatea, mersul la sala de forta, la taekwon-do, prietenii si distractiile + internetul, tocmai de aceea am decis sa fac un pas in acest sens si anume sa renunt la yahoo messenger, care oricum e doar o mare pierdere de vreme. O sa vedem ce mai urmeaza…

Acum ma apuc sa citesc cartile de drept ce le-am luat cu mine, sa nu le fi carat degeaba. Soarele e deja portocaliu spre rosu, sta sa se ascunda dupa dealuri si sa se pregateasca sa rasara maine, cand e o noua zi, sa ne mangaie sufletele, sa ne incalzeasca inimile, sa ne dea putere si sa vegheze asupra iubirii noastre de acolo de sus…

______________________________________________________________________________________

31.03.2008, 5.48 a.m…ce devreme. Sed din nou in Sageata Albastra, insa acum pe ruta Timisoara Nord - Sibiu. Adica ma intorc de la Ovi. Am avut un week-end frumos, pe care l-am asteptat cu mult drag, cu nerabdare si cu dorinte care mi s-au implinit…mai mult sau mai putin. Afara inca e noapte…luna e sus pe cer, la datorie, ne calauzeste pasii rataciti in noapte, iar in zare observ multe luminite. Probabil urmeaza si prima statie: Buzias.